Ingerii ne recomanda sa evaluam majoritatea temerilor pe care le avem si care decurg din convingeri vechi, care ne tin intr-un soi de iluzii sau capcane mentale. Scopul evaluarii este, desigur, iesirea din dramele produse de aceste frici, taierea acestui canal deschis in opozitie cu increderea, curajul, acceptarea riscului prin credinta autentica si reconectare cu Samanta Divina. In cazul in care nu luam masuri in acest sens, putem crea exact ceea ce nu ne dorim. Practic, ramanem ancorati la polul fricii, vom aduna si mai multa frica, vom descoperi si mai multe motive pentru a ramane acolo…
Sa ne intrebam: ce si cine anume din noi se teme? Si de ce? Cum ar fi sa iubim acea parte? Nu seamana ea cu un copil infricosat de un posibil cosmar? Cum am proceda cu acel copil speriat? Ei, bine, acea parte din noi are nevoie de exact acelasi tratament. Adica, de multa iubire si intelegere, ingrediente vitale pentru a face sa rodeasca adevarul care va sustine plasa curajului. Spiritul stie tot ce avem nevoie pentru ca noi sa crestem armonios. Si ma refer la evolutia noastra spirituala, independent de anii biologici. Este in regula sa simtim teama, dar e oare in regula sa ne preocupam permanent de aceasta, permitandu-i sa ne inunde cu totul, incat sa ne inghete viata?
De asemenea, ni se atrage atentia sa constientizam rolul pe care vinovatia il joaca in viata noastra. Cum ne afecteaza si cum putem sa o rezolvam incat sa nu ne sufoce? Cunoastem deja ca auto-invinovatirea se situeaza pe acelasi portativ emotional cu stima de sine scazuta. Totusi, si vinovatia are rolul ei… Ce ne comunica? Poate ne simtim vinovati crezand ca am provocat cuiva un anume rau… Sau o suferinta… Poate ne-am tradat valorile morale intr-un anume mod… Indiferent cum s-a nascut acea vinovatie, ramanand in ea, nu facem decat sa alimentam un ciclu de autosabotare…
Dar de ce s-a nascut vinovatia? Cand? Nu cumva ne asumam poveri care nici macar nu ne apartin? Si acest lucru e de luat in calcul…
Putem incepe procesul de remediere prin acte responsabile, care ne elibereaza de acea incarcatura. Inventarierea circumstantelor care au condus la vinovatie, onestitatea riguroasa, comunicarea sincera, aplicarea iertarii, fie pentru noi, fie pentru ceilalti sunt pasi necesari in directia eliberarii din povestile care ne ruleaza viata pe tema vinovatiei.
O alta idee pe care Arhanghelii ne-o propun spre a lucra asupra ei este asemenea unei invitatii de a accepta viata in termenii ei, spre a o aprecia cu tot ce are sa ne ofere, eliberandu-ne de rezistenta si negare cand lucrurile nu ies cum ne dorim noi, cei stramtorati prin limite umane, in diverse grade de consistenta. Ca sa intelegem un pic mai bine, e ca si cum ne-am imagina ca totul vine pe o anumita usa (aceasta fiind cea mai potrivita, credem, ignorandu-le pe celelalte) si stam fix cu ochii pe ea, intr-o inclestare proprie fiecaruia din noi. Aceasta inclestare e sora geamana a atasamentului nefunctional, care poarta si ea o povara. A dorului, a nevoii, a lipsei, a golului…
Dar cum ar fi sa stim ca lucrurile stau exact asa cum trebuie, chiar si cand ni se pare ca evidentele sunt coplesitoare, dar in sens contrar? Ei, bine, nu suntem singuri, dragi Suflete, si cand ne rugam pentru cel mai bun rezultat, cel putin sa ne dam la o parte din calea noastra, spre a-i permite lui Dumnezeu sa lucreze prin noi, in noi si in jurul nostru acel bine superior, pentru care, foarte posibil, nu avem o harta inca. Asta inseamna ca perspectiva terestra nu se potriveste cu aceea a Spiritului si ca ar fi util sa meditam mai mult, sa ne reconectam cu cea mai inalta expresie a noastra, sa activam in noi Esenta Divina, eliberand controlul egoului, uneori foarte inflamat de dovezile concrete…
Si cand ni se pare ca „ocolim prea mult”, sa ne amintim ca acel in acel ocol temporar culegem comori pretioase pentru cresterea noastra, presarate de Miracolul Vietii.
„Dumnezeu sa ne daruiasca seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le putem schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le putem schimba si intelepciunea de a face diferenta dintre ele”, asa spune rugaciunea seninatatii… Sa ne rugam, prin urmare…
Mesajul Apei ne comunica importanta cultivarii Iubirii si Credintei in cea mai inalta viziune, fapt care va conduce la angajamentul nostru constient in aceasta directie. Acestea (Iubirea si Credinta) reprezinta Steaua care ne conduce la fantana dorintelor sufletului, ca acesta sa-si gaseasca implinirea. Sa oferim stralucire aceste Stele!
Acest mesaj angelic va este oferit cu iubire si binecuvantare! ❤ ❤ ❤