Este posibil sa ne fi trezit brusc, sa avem o revelatie, sa simtim ca e momentul sa trecem in prim-planul vietii noastre. Acest lucru vine cu siguranta, cu incredere si putere, cu capacitatea de a lasa trecutul in urma, cu iubire, iertare si compasiune. Sa fim autentici, ni se spune, sa ne asumam responsabilitatile, modeland integritatea in tot ceea ce facem, in toate relatiile, fiind dispusi sa vedem in ceilalti prin ochii compasiunii, mai ales cand punctele de vedere intampina dificultati. O responsabilitate foarte mare este si fata de noi, pentru ca suntem intr-un proces prin care invatam si dezvoltam noi abilitati. E un proces transformator, desigur, prin care ne putem impartasi experienta, astfel incat si ceilalti sa primeasca darul cresterii, descoperindu-si fiecare cea mai inalta expresie. E o aliniere cu propriul drum, pentru care ramanem fideli si avand grija sa curatam spinii orgoliului, furnizorul distorsiunilor mentale, emotionale, comportamentale, cu efect la nivel spiritual.
Daca un „anume ceva” licareste in constientizarea noastra, printr-o idee sau un gand permanent si aparent sacaitor, poate printr-un semnal intuitiv, receptionat la niveluri fine, dar suficient de puternic incat sa ne capteze atentia, e o invitatie la explorare pentru mai multa claritate; e asemenea unei raze de solare care isi face loc printre nori si care ne poate arata urmatorul pas inainte, fara sa ne dezvaluie insa intregul drum. E o oportunitate si recomandarea este sa urmam acea raza-lumina, avand incredere in Sursa Divina, spre a ne descoperi calea binelui mai inalt. Iata, daca pana acum am „visat”, pictand cel mai frumos tablou pentru viziunea noastra, acum e momentul actiunii, fie si printr-un mic pas in directia acelei raze-lumina, cea de care aminteam mai devreme.
Ni se atrage atentia si asupra relatiilor noastre, pentru evaluarea dinamicii, ca sa putem lua masuri pozitive in caz de codependenta sau cand tinem cu dintii de un fals sentiment de control, prin care ne regasim aproape permanent in modulul victima. Este un dezechilibru evident, iar nemultumirea este primul indicator ca e necesara schimbarea. Nu a celuilalt, ci a noastra, eliberandu-ne de toate temerile si proiectiile viitoare ale acestor frici, de capcana mentala, facand primul pas catre adevaratul destin. E o rezolvare a propriilor conflicte, culegand intelepciunea lectiilor integrate, pentru a putea merge mai departe. Rezistenta in fata schimbarii ne tine/ ne arunca departe de ceea ce suntem cu adevarat, de ceea ce putem deveni, prin accesarea potentialului neexplorat inca. Sa ne imaginam o cusca, cu usa deschisa, iar noi suntem inauntru, „sezand cuminti” si uitandu-ne cu nazuinta si cu dor dincolo de usa deschisa, insa fara curajul de a face un pas dincolo de ea, pe acel teren virgin, cu potentiale pericole pentru mintea datoare sa ni le semnaleze… De ce ne e atata teama insa? Poate fi o frica de a nu gresi? Ei, bine, copilul cand invata sa mearga, cade de multe ori pana sta pe picioare, dar asta nu-l sperie, ci se ridica din nou si din nou, flexibil si dornic sa faca primii pasi. Singur. Victorios. Daca s-ar gandi vreo clipa cat de periculos ar fi sa cada, probabil ca nu ar mai merge vreodata… Cati copii ar mai sta in picioare? Poate doar cativa „norocosi….” El este in contact cu el si cu impulsul sau firesc, il urmeaza…, fara teama ca primul pas e nesigur sau ca e gresit si a calcat stramb… Cand a pierdut adultul comorile copilului din el?
Poate fi o frica de pierdere? Ce am putea pierde…? Iar daca este sa pierdem ceva, nu cumva in fata noastra este ceva si mai bun? Cu cat controlam lucrurile si incercam sa le tinem pe loc, cu atat mai mult iesim din fluxul vietii, departandu-ne in acelasi timp de noi. Atunci nu mai privim viata ca pe un dar si cu bucurie, iar scanteia din noi incepe sa palpaie ca lumina unui bec pe cale sa se stinga…
Ni se recomanda sa imbratisam transformarea, iesind curajos pe usa deschisa a custii mentale, care nu e decat o perceptie fixata pe un tipar prafuit de timp…, in care sunt ingropate comorile copilului.
Da, presupune incredere si credinta sa trecem fluid prin anotimpurile schimbarii, insa nimic nu ramane pe loc, experientele trecute trebuie sa ne fi invatat atat de multe lucruri despre noi…, prin ceilalti, prin Tot. Iar rostul acestor invataturi, cu siguranta, nu e menit sa ne fixeze rigid intr-un cadru prestabilit.
Mesajul Apei ne spune ca suntem iubiti si protejati. Ne vorbeste de faptul ca e timpul sa ne scuturam de bagaje nefolositoare, continuand drumul mai usor, stiind ca suntem pregatiti pentru tot ce ne asteapta., fie bune, asa cum le etichetam noi, fie turbulențe sau conflicte. Tot ce avem nevoie apare la momentul potrivit, daca suntem dispusi sa invatam curgerea vietii, fara sa mai fim in lupta cu ea, agatandu-ne d emaluri trecute. Sa ne bucuram mai mult, sa parcticam iertarea, iar acest lucru inseamna si o reconectare cu copilul din noi, si prin el, cu Divinitatea, spre a descarca in noi resurse precum curajul, libertatea de a fi noi insine, fara roluri si masti, iubirea pentru tot ce inseamna viata, adevarul, accesand Intelepciunea Sursei…
Viata e plina de alegeri. Alege cu intelepciune, Suflet drag! Si curajos. Alege ceea ce te aduce mai aproape de cea mai frumoasa versiune a ta!
Acest mesaj angelic, in care sunt prezente energiile Arhanghelilor Mihail, Raguel, Jeremiel, Gabriel, Uriel, Rafael, Metatron, Christiel, Sandalfon, Haniel, Ingerii Credintei si nu numai…, va este oferit cu iubire si binecuvantare! ❤ ❤ ❤